Nuvele inedite

Spre deosebire de prietenul si contemporanul sau Jean Paul Sartre, Boris Vian (1920-1959) nu s-a luat niciodata in serios. Inzestrat cu o extraordinara imaginatie si o usurinta de a scrie remarcabila, Boris Vian, inginer prin formatie, a avut cele mai diverse profesii si hobby-uri: traducator, saxofonist intr-o orchestra de jazz, reparator de masini vechi, actor de film, cantaret de cabaret, director executiv la Compania Philips, scriitor de romane, nuvele, poeme si piese de teatru. Scriitorul a detestat intotdeauna birocratia si ierarhiile sociale, religiile organizate si armata, orice forma de inregimentare in viata publica sau cea privata. Pe 23 iunie 1959, Boris Vian a murit din cauza unui stop cardiac, in timp ce asista la proiectia filmului adaptat dupa cartea sa J’irai cracher sur vos tombes.

Dupa ce fura inima de aur a unui preot, un asasin ajunge sa fie urmarit de politisti pe acoperisuri si sa fie ucis, in joaca, de un copil de sase ani. Lupul Denis, un animal civilizat si vegetarian, se transforma in om si are accese de ferocitate inexplicabile. O masinarie se indragosteste de o fata si ii recita versuri de dragoste. Peste Paris se lasa o inexplicabila ceata alba, cu proprietati afrodisiace, care-i face pe oameni orbi si mai fericiti ca niciodata...

Un univers fantast, cu accente de umor negru si poezie intensa, cu care cititorii lui Boris Vian sunt deja obisnuiti. In 1949, Boris Vian a publicat volumul de nuvele Les Fourmis (care a aparut in romaneste sub titlul Blues pentru o pisica neagra). Dar in afara de acestea mai avea o serie de nuvele publicate in reviste, si alte cateva care au ramas inedite, cum ar fi Licantropul sau Omul de zapada. Aceste excelente proze scurte au fost reunite de Fayard in volumul IX al Operelor complete de Boris Vian si sunt propuse de Editura Univers publicului romanesc sub forma acestei carti.