Unul dintre marile avantaje ale studierii exercitiilor pentru schimburile de pozitie ale lui Sevcik este ca acestea contin un cadru muzical pentru fiecare schimb, care conduce la o performanta a studiului mult inbunatatita fata de studiul pur mecanic. Principala dificultate a acestor exercitii consta in schimburile de pozitie, care trebuie sa fie aproape imperceptibile. Trecerea pozitie inferioara este dificila in mod special. Pentru a fi efectuata cu usurinta, tineti ferm vioara la gat si incercati sa utilizati degetul mare cat mai putin posibil. Aceste exercitii pot fi studiate chiar fara a folosi degetul mare, tinut sub gatul instrumentului. Este benefic ca aceste exercitii sa se studieze intai detache si apoi legato, intr-un tempo moderat. Otakar Sevcik (1852 — 1934) a fost violonist şi pedagog ceh. A studiat la conservatorul din Praga sub îndrumarea lui Antonin Bennewitz şi şi-a început cariera în 1870 fiind concertmaistru al orchestrei Mozarteum din Salzbourg. Intre 1892 şi 1906 a condus catedra de vioară de la conservatorul din Praga. Între 1909 şi 1918 a condus catedra de vioară de la Academia de muzică din Viena. După izbucnirea primului război mondial, se întoarce la conservatorul din Praga, urmând ca după 1921 să meargă în Marea Britanie şi Statele Unite, în calitate de profesor. Succesul extraordinar al unora dintre elevii săi precum Jan Kubelk Jaroslav Kociân, Efrem Zimbalist, Juan Manen, Marie Hall, Victor Kolar and Erika Morini, i-a adus elevi din lumea întreagă, în Salzburg, Vienna, Prague, Kharkiv, Kiev, London, Boston, Chicago şi New York fiind celebru.