Ce e viu si ce e mort in opera lui Sadoveanu

Sadoveanu nu este, nici pe departe, un subiect epuizat si, cu atat mai putin, un scriitor expirat. O opera care mai are inca secrete de dezvaluit e o opera vie. Cel putin pe anumite portiuni ale ei. Intinderea acestor parti vii ramane la aprecierea fiecarui cititor. Nicio opera nu rezista neatinsa, nevatamata si nevamuita de trecerea timpului.

Opera lui Sadoveanu e un aisberg calator, impins de curenti spre un Sud ostil, spre necunoscut, plutind in deriva, desprins din blocul interbelic in urma cu mai mult de o jumatate de secol. Nu stim tot ce ascunde in adancuri, dar cea mai mare parte din masivitatea lui e acolo si ne fascineaza. Pe masura ce inainteaza in apele tot mai calde, pierzand Nordul (interbelicul), tinutul sau originar, isi reduce fatalmente dimensiunile. Oare putem face ceva impotriva schimbarilor climatice ale culturii, datorate globalizarii, spre a mai salva ce se mai poate salva din aisbergul plutitor pe un ocean incert?

Ion Simut