Rezistenta

“promisiuni

ca luna-betiluna si dora-minodora

zi dupa zi,

continuam,

taiem frunze pentru toate ganganiile pamantului.

in foarfece ne concentram toata forţa:

chelicerele noastre performante,

sprancenele noastre incruntate

de fete din est.

ne-am obisnuit cu rugina,

in scorbura friguroasa si moale,

pe fundal negru.

nu ne cedam furia.”

• Multa vreme cartea mea, rezistenta, a fost un secret chiar si pentru mine. Inainte sa fie o carte, au fost niste drumuri foarte prozaice si niste locuri straine, in care am scris diverse alte texte, multe la fel de straine. La finalul acestor drumuri, scrisuri si indatoriri, mi s-a intimplat tot mai des sa dau peste portiuni ascunse, un fel de adevaruri botite, cu care nu-ti prea vine sa te intorci acasa, dar nici sa le ignori. Toate crimpeiele astea, necesare si incomode, sint adunate in singura forma care le-a putut suporta. rezistenta e o carte care s-a modelat dupa spatiile in care si-a inceput existenta: locuri de tranzit, provizorii, uneori caldute, alteori abrazive, de multe ori impersonale. Refugii. Peste tot, a functionat asemenea unui radar personal, bine ferit. Cred in avertismentele ei.” (Alina Purcaru) ALINA PURCARU (n. 1982) a absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti. A publicat constant cronici de carte si articole in revistele „Observator cultural”, „Dilema Veche”, „Dilemateca”, „Noua literatura” si „Suplimentul de cultura”. Este coautoare a romanului colecctiv „Rubik” (Editura Polirom, 2008) si coordonatoarea volumului „Povesti cu scriitoare copii” (Editura Polirom, 2014). In prezent, este redactor la revista „Observator cultural

  . Fragment: