Taina Evangheliei

Reunite intr-o insolita poetica a exegezei evanghelice, glosele duminicale consemnate de Pr. Marius Ciobota in „Taina Evangheliei” se prelungesc intr-o adevarata experienta de cunoastere launtrica, gratie careia se releva dimensiunea tainica a realitatii. Din florilegiul de meditatii asupra pericopelor evanghelice se desprinde o bogatie de idei-seminte, cu ecouri difuze in constiinta cititorului, dezvaluind ca Sfanta Scriptura poate fi explorata si ca o harta, cu propriile sale semne si simboluri. Cele 50 de trepte ale intelepciunii, prefigurate de tot atatea reflectii patrunzatoare asupra Cuvantului Mantuitorului, devin accesibile celui daruit cu harul interpretarii semnificatiilor profunde ale textului sacru. Neconstrans de rigorile omileticii si de exercitiul retoric, actul scrierii ingaduie ragazul unei hermeneutici cu totul originale, mizand pe scrutarea in profunzime, dincolo de stralucirea calpa si efemera a aparentelor, pentru a intui latura misterioasa, nevazuta, a lumii.

Marius Ciobota este licentiat si master in Teologie ortodoxa (2004, 2007), iar din 2011 este doctor in Filologie al Universitatii din Bucuresti. A debutat cu lucrarea Discursul omiletic din perspectiva stiintelor comunicarii, Bucuresti, Editura Universitara, 2012. A publicat studii in reviste de specialitate, iar articole scurte semnate de el au aparut in Ziarul Lumina al Patriarhiei Romane si in Dilema veche. Preda omiletica si catehetica la Seminarul Teologic Ortodox din Buzau si slujeste ca preot la parohia Adormirea Maicii Domnului – Brosteni din acelasi oras. Interesul sau stiintific se manifesta la confluenta unor domenii ca teoria comunicarii, oratoria religioasa si stilistica.

• Cuvintele propovaduirii sunt asemenea boabelor de mustar. Transparente. Cu aripi clorofiliene, fine, asemeni unor raze de soare ascunse in pistilul florilor ce vor da in rod. De aici greutatea de a le tine mereu in echilibru. Cu oamenii si cu Duhul. Cu tot ceea ce numim comunicare si preaplinul inimii, din care ne hranim comuniunea. Din prima clipa a citirii unui text al Parintelui Marius Ciobota, te lasi surprins de rigoarea si frumusetea exprimarii. Careia in rostire i se adauga o aristocratica limba romana, stapanita cu virtuti de poet. Desigur, intre textul strict profesional, catehetic si omiletic, in sensul stiintei comunicarii, si cel urcat la amvon, cu discretia specifica smereniei sale, diferenta este data de rostire. De rostul rostirii publice, in comunitate, in ecoul locasului, miez de Liturghie pamanteasca. Eu aceasta racorire in verb liturgic o simt in cuvintele tanarului Parinte buzoian. Care lasa in urma linii de intrebare, zdrobiri de uratenie, vindecari de non-sens. Veti descoperi Chipul nemuritor al Mantuitorului daruind liniste, cumintenie.

  Pr. prof. Constantin Necula