Iar eu... nu mananc! Interpretarea capriciilor alimentare ale copiilor si prevenirea tulburarilor alimentare

«A incetat sa mai guste mancaruri noi», «Momentul mesei este o lupta», «Adesea mi se intampla sa ma prefac, sa nu o bag in seama cand isi face numarul si obisnuitele mofturi in fata far­furiei pline… sper, in sinea mea, sa bage macar o lingura de mancare in gura», «Nu mai stim cum sa spunem nu cererilor sale continue de mancare». Acestea sunt doar cateva din frazele care rasuna in cabinetele me ­ dicale ale Asociatiei Pollicino si Centro Crisi Genitori Onlus - Centru pentru prevenirea si tratarea comportamentului alimentar dezordo ­ nat in copilarie si in adolescenta. Cei care vorbesc sunt mamele si tatii, care traiesc zi de zi astfel de momente: copilul nu mananca, nu arata interes pentru mancare si pentru actul alimentar, refuza tot sau viceversa, cere in continuu de mancare, nu este niciodata satul. Aceasta carte a luat nastere din nenumaratele povesti ale familiilor, adunand experienta clinica acumulata in acesti ani de echipa aso ­ ciatiei si se datoreaza in mod special framantarilor continue legate de tratamentul psihanalitic al tulburarilor contemporane. De fapt, doar analizand diferitele forme de suferinta ultramoderna, inclusiv in timpul primei si a celei de-a doua copilarii, poti intelege si poti da raspunsuri mai adecvate celor care sunt in suferinta si familiilor acestora. Aceasta carte se concentreaza pe cateva teme centrale de actuali ­ tate, propunandu-si ca scop sa sensibilizeze cititorul. Aceste pagini au fost scrise ca urmare a observarii si ascultarii copiilor si parinti ­ lor. Modalitatile de a se apropia de masa, alegerea si prepararea mancarurilor, durata meselor, toate acestea s-au modificat astazi, pornind inclusiv de la schimbarea protagonistilor implicati si de la transformarile aspectului cultural si social in care se incadreaza mancarea, pentru alimentatie si corp.