Problema individualitatii. Prezența lui Duns Scotus in gindirea lui Edith Stein

Tendinta generala a exegezei asupra filosofiei steiniene este ancorarea intr-o lectura in cheie tomista si aristotelica, cu cateva decupaje augustiniene care nu sunt totusi privite ca influente majore asupra gandirii autoarei. Prezenta lucrare, elaborata de Francesco Alfieri ca o teza de doctorat – impresionanta prin cunoasterea erudita a ambilor autori (Scotus si Stein) – este pe cat de neobisnuita tematic in studiile steiniene, pe atat de necesara. In privinta gandirii asupra persoanei individuale, care o conduce pe Stein la o ontologie a persoanei, parcursul sau filosofic are intr-adevar mult mai multe afinitati cu Scotus, decat cu Toma d’Aquino. Aceasta lucrare clarifica si examineaza cu un spirit analitic iesit din comun toate aceste „afinitati”, recunoscute, de pilda, si de Sarah Borden, permitand astfel o reevaluare a traseului filosofic al lui Stein, in alt registru decat cel al ortodoxiei „de scoala” (in cazul de fata, tomist-aristotelice). Prin apropierea propriei ontologii a persoanei de cea a individului lui Scotus, Stein se vadeste o autoare incomparabil mai „moderna” decat alti neo-scolastici din secolul XX, care nu au conceptualizat persoana in alti termeni decat cei ai traditiei tomiste. Daca problemele centrale ale filosofiei moderne sunt individualitatea, subiectivitatea si libertatea, Edith Stein poate fi considerata, alaturi de Hedwig Conrad-Martius si de tanarul Heidegger, unul din cei mai moderni neo-scolastici din filosofia secolului XX.- Tereza Brindusa Palade -