Eminescu, poem cu poem. La o noua lectura

Criticul literar Alex. Stefanescu a lucrat la volumul de fata patru ani. Patru ani in care a locuit pur si simplu in poezia lui Eminescu. Multi dintre cunoscutii lui l-au intrebat pe parcurs ce il motiveaza, amintindu-i de atatea ori ca in biblioteci s-au adunat in ultimul secol sute de carti despre Eminescu. La intrebarea „Crezi ca ai

gasit interpretari mai originale ale operei lui decat cele de dinaintea ta?”, Alex. Stefanescu raspunde, cu deplina sinceritate, ca nu a cautat, cu orice pret, originalitatea interpretarii. Din pacate, tocmai dorinta de originalitate i-a facut pe multi exegeti sa se indeparteze de textul eminescian. Asa s-a ajuns la consideratii critice cu totul straine de poeziile lui Eminescu, unele dintre ele adevarate aberatii pe care le recunoastem cu totii in cartile de specialitate sau chiar in manualele scolare. Prin acest volum, Alex. Stefanescu reuseste, in primul rand, sa ne convinga sa citim inca o data, cu mare atentie, poeziile lui Eminescu.

Daca in prima etapa a proiectului criticul se intreba cu oarecare ingrijorare daca va mai simti puterea de seductie a operei eminesciene pe care a simtit-o pe vremuri, recitind-o acum, cuvant cu cuvant, vers cu vers si poem cu poem, l-au incercat emotii si mai intense: „In timpul lecturii, m-am simtit nu numai entuziasmat, ci si intimidat de ceea ce a putut sa faca un tanar din secolul nouasprezece din cuvintele limbii romane”.

Cu aceeasi surprindere vor descoperi revelatiile lui Alex. Stefanescu si elevii sau studentii, cititorii pasionati de Eminescu si specialistii in litere.

- Eminescu, poem cu poem dezvaluie mijloacele prin care poetul a reusit sa combine cuvintele printr-o arta care seamana cu magia. - Succesul lui ca poet nu se datoreaza exclusiv muzicalitatii versurilor. - Parti considerabile din poemele eminesciene sau chiar poeme intregi care n-au fost examinate si comentate niciodata de criticii si istoricii literari sunt cuprinse in acest volum.

Mesaj pentru tineri: „Un om real a creat o opera de o valoare neverosimila. Si a avut ca mijloc de exprimare o limba pe care noi, azi, o vorbim atat de prost! Poate invatam ceva de la el. Sau poate ne dam seama, macar, ca suntem in stare sa realizam ceva extraordinar, daca unul de-al nostru a facut-o candva.” (Alex. Stefanescu)