„In strada indiferenta, Coman se simte electrocutat de frumusetea toamnei. Domnule, ce daca locuiesc intr-o pivnita? Nu mai am aproape nimic. Calculatorul nu este al meu. Mi l-a imprumutat patronul. Ca nu-i mai convine sa-i dau texte scrise pe hartie. Nu ma simt rau in saracia asta lucie. Dumnezeu compenseaza lucrurile. Mi-a luat casa, dar mi-a dat un soi de seninatate. Singuratatea, la fel. Nu-i buna, evident, dar cand te instalezi in ea… Are o alta „revelatie”. Dupa cea referitoare la frumusetea desavarsita a toamnei. Fetele. Incalculabil de multe, in tricourile lor prea scurte. Portiunile descoperite de piele proaspata, luminoasa, vizibile acolo unde tesatura se termina, iar pantalonii n-au inceput inca. ……………………………………………………………………………….