Inainte de a fi comentat, din nou si din nou, "continentul Tolstoi" pretinde a fi cunoscut. Si nu doar in una din partile, oricat de impunatoare, ale reliefului sau. Exploratorul trebuie sa-si ia menirea in serios, de a masura, pas cu pas, ceea ce i se destainuie. Cartea aceasta e un fel de cine-verite. Operatorul se straduieste sa prinda in obiectivul sau cat mai mult si cat mai exact din obiectul pe care si l-a propus sa-l reproduca. "Obiectul" fiind insa enorm, de necuprins, cel care-i da tarcoale pentru a-l vedea si fixa cat mai bine, va trebui sa accepte - in speranta evidentierii esentialului - atat selectia, cat si montajul. Cu alte cuvinte, operatorul isi va asuma si indatoriri de regizor, reproducatorul - pe acelea de producator, alcatuitorul - pe acelea de autor. Caci orice marturisire "par lui-meme" (serie binecunoscuta in lume) mai da seama si asupra marturisitorului secund, asupra celui care alege, filtreaza, monteaza, comenteaza personalitatea infatisata, viata si opera ei.

Autorul se conformeaza, totusi, exercitiului sau voit de umilinta, pe care il parcurge (de ce n-ar recunoaste-o?) cu voluptate. El i se subordoneaza mereu lui Tolstoi, faptelor vietii si scrierilor lui; parcurge smerit, an cu an, capitol dupa capitol, povestirile si romanele, articolele si tratatele sale, le urmareste literele spre a le patrunde spiritul. In literatura, spiritul se intrupeaza in litere si numai exacta lor reproducere asigura intelegerea lui corecta.