Cafe gourmand

Cafe gourmand... le cafe est le moins important

Se pacaleste cel care, luandu-se dupa titluri - Rose ieri, Cafe gourmand azi -, il reduce pe Marius Constantinescu la dimensiunile unui francofil alintat sau simandicos. Marius e mult mai mult. In primul rand, e un om care stie sa traiasca, sa umble, sa intoarca viata pe toate fetele, sa-i exploreze cotloanele, sa se extazieze sau sa se mire si sa revina mereu acasa, rezolvand astfel ecuatia bunei locuiri. In al doilea rand, e un om caruia ii sta bine in spatii unde altii poate ca s-ar simti incomod: e la fel de in largul lui mancand insecte prajite intr-o piata din Asia de Sud-Est si ascultand Saint-Saens intr-o sala de concerte, stand la taclale cu Virginia Zeani si participand la lansarea unui calendar Pirelli. In al treilea rand, e un sot si un tata care impodobeste cu gratie basorelieful nesfintei treimi al unei familii vioaie si usor de indragit. In al patrulea rand, e un om care scrie la fel de sampanizant despre falezele de la Etretat si despre vocalizele lui Mariah Carey, despre parfumierii andaluzi si pictorii italieni, despre un chiparos singuratic si un roman care l-a pus in genunchi.

Ilustrator: Yanna Zosmer

La Paris mi-am facut si un obicei: acela ca in ultima zi, inainte de a ma sui in RER-ul cu destinatia Charles de Gaulle, sa iau un cafe gourmand (am eu un loc langa Boulevard Saint-Germain). Imi pun ordine in fotografii, imi fac amintirile teancuri, imi derulez zilele si orele in cautarea esentei calatoriei respective. Langa un cafe gourmand randuiesc senzatii si impresii si fac planuri pentru... cand va fi sa fie. Je prends mon temps, cum se spune in franceza. Timp pentru mine insumi.

Cartea aceasta as vrea sa functioneze asijderea. Sa degustati fara pretentia de imbuibare si sa treceti de la dulce la acrisor si de la pufos la consistent in arcul a doar cateva pagini. Sa fie cu bunatati. Sa luati o lingurita, doua, trei una dupa alta, iar daca, inainte de a patra, vreti sa va opriti si sa schimbati gustul, s-o faceti dupa bunul plac. E o carte a reveriilor, a nuantelor intermediare si (mai rar, dar sunt!) a hohotelor de ras si a tristetilor vesperale.

Sunt calatorii, portrete, parfumuri, amintiri si colturi de confesiune, tablouri, concerte si spectacole, intalniri si vagabondari pe poteci interioare. Sunt piese de mozaic care, puse impreuna, deseneaza o camera sufleteasca. Toate sunt servite, insa, in varianta degustation. Iti place? Data viitoare iei portia intreaga. Nu-ti place? Stii de ce sa te feresti pe viitor. Doar de vin si de timp sa nu te feresti.

• Intre citric si critic, intre panas si papanas, Marius Constantinescu face surfing cu talent, eruditie si farmec pe valurile vietii. E instruit, educat, amuzant, (almost) everybody's darling, ceea ce nu-i inhiba spiritul critic si judecata necomplezenta. Din toate aceste motive, Cafe gourmand e o lectura in cheia deliciului. Ma regasesc in majoritatea ideilor lui Marius Constantinescu, desi nu am frenezia lui turistica. Un lucru ne desparte totusi abrupt: spre deosebire de Marius, eu ador stafidele in pasca.

  Radu Paraschivescu