Lucrarea Pagini de practica judiciara si extrajudiciara nu este cea mai importanta, dar in opinia noastra, surprinde cel mai fidel personalitatea ilustrului profesor si avocat Eugen Herovanu. Incepand cel mai tarziu din anul IV de facultate, toti juristii au auzit de profesorul Eugen Herovanu, dar personalitatea acestuia nu poate fi pe deplin inteleasa fara cunoasterea formatiei sale de avocat, calitate care nu a reprezentat o simpla carte de vizita, ci o latura importanta a activitatii sale profesionale. Implicarea in profesia de avocat a cunoscut atat latura exercitiului acesteia, cat si a conducerii profesiei, profesorul fiind decan al Baroului Iasi in perioada 1918-1928, cand a avut misiunea dificila de a armonizare a practicilor profesionale dupa intregirea teritoriului national.

Cartea prezinta o serie de particularitati.

In primul rand, lucrarea prezinta o particularitate sub aspect temporal, deoarece, desi publicata in anul 1944, reflecta viziunea autorului in diverse momente ale dezvoltarii sale profesionale.

In al doilea rand, lucrarea nu isi propune tratarea sistematica a institutiilor procedurii civile. Ea cuprinde o serie de concluzii scrise, note, opinii juridice asupra unor chestiuni deduse sau nu unei judecati sau simple insemnari pe care stralucitul procedurist, Eugen Herovanu le-a elaborat in cariera sa de avocat. Chiar autorul autorul surprinde exact spiritul lucrarii, aratand cu modestie ca "daca paginile ce urmeaza au sau nu vreo valoare stiintifica, documentara sau juridica, s-ar putea ca cei ce le vor urmari sa descopere in ele, calitati pe care in genere nu le-au gasit in multe carti de doctrina pura. Cu privire la acest lucru, aplic observatiunea pe care am facut-o ceva mai sus, ca ceea ce sustine interesul acestei lucrari si - poate, stiu eu ! - pana la un punct ceea ce face frumusetea si originalitatea ei, in tot cazul ceea ce-i asigura prospetimea si supletea, e faptul ca, departe de a prezinta adevaruri generale si abstracte, ea ofera idei inca aderente la faptele pe care le-au sugerat si elementele simple ale unui Drept viu, inca legat de sursele lui naturale, si de miscarea vietei".

In al treilea rand, particularitatea acestei lucrari este reprezentata si de imbinarea viziunii stiintifice cu cea de practician. Imbina cautarea triumfului unui interes personal, particular, reflectat intr-o situatie concreta cu apelarea la concepte doctrinare elaborate. Sub acest aspect, lucrarea este un bun exemplu pentru acei practicieni ai dreptului care nu au incetat sa creada ca realizarile in planul aplicarii legii decurg din studiul elaborat al doctrinei juridice iar nu in insistenta neargumentata, tonul agresiv sau speculatiile sterile ale unor cuvinte folosite mai mult sau mai putin inspirat de legiuitor. Lucrarea dovedeste ca doctrina si practica nu sunt lucruri diferire, ci dimpotriva sunt complementare. Doctrina isi verifica valoarea numai daca serveste rezolvarii unor situatii de ordin practic, in timp ce practica care ignora doctrina devine instabila si abuziva... - Prof. univ. dr. Traian C. Briciu, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti